vineri, 9 decembrie 2011

patruşpatru. - zile şi nopţi memorabile.

am spus ca o sa scriu despre ce am facut in astea 2 luni fara internet, dar m-am gandit mai bine si daca as scrie tot ar iesi un cîrnat lung si plictisitor, asa ca o sa scriu doar despre cateva din intamplarile pe care nu o sa le uit niciodata. :3

15 octombrie – pizza şi cremă de zahăr ars făcute de mînuţele noastre. 40 la sută alcool, vomitat toată noaptea, votka=love, gin=bleah. am sărbătorit-o pe oana, care a doua zi făcea 18 ani şi la ziua căreia subsemnata era fresh ca un suc de portocale. Răcită cobză, dar fresh.

21 octombrie – Balul Bobocilor a fost drăguţ, dar memorabilă e noaptea aia petrecută cu Oana, Mihai şi Irina în apartamentul NOSTRU, despre care ştim numai NOI (plus o altă persoană pe care nu trebuie să o mai menţionez pentru că se subînţelege din desinenţa pronumelui) şi pe care l-am iubit din prima clipă. Am experimentat locuitul cu gasca şi a fost foarte mişto. M-aş putea obişnui, dacă oana nu ar pleca la constanţa. >:P Şi dacă mihai nu ar mai lăsa lumina aprinsă la baie. glumeeesc. + + + am răpit un cactus de la autogara măcin (e fiinţă vie, deci e răpire, nu furt) şi l-am botezat Patrick.

6 noiembrie – prima ieşire de anul asta cu doişpedeii, la brăila, la mall. Am mîncat la „chefece”, am văzut “Cei 3 muschetari” în 3d – filmul mi-a placut, 3d-ul nu- şi am patinaaaaaaaat! Nu aş mai fi plecat de pe patinoarul ăla, chit că eram leoarcă de la oboseală şi de la căzături (doar 2 la număr, hihi). Am aflat că ipocrizia e şi ea infinită, la fel ca prostia şi universul.

11 noiembrie - la început voiam să spun doar atît: „alcoolul dezleagă limbi şi leagă prietenii”, dar cred că noaptea aia merită mai mult. Stăteam şi mă gîndeam cît de aproape eram să o ratez pentru că nu voiam să vin la irina vineri, ci sîmbătă. Apoi mă gîndeam la ce s-ar fi întîmplat dacă nu ar fi venit şi oana, fără care, trebuie să recunosc, nu m-aş fi distrat la fel de bine. Chiar dacă nu am stat mult timp cu ea, era revigorant să văd o faţă familiară şi cît de cît trează pe acolo. Încă nu îmi dau seama dacă mă bucur sau nu că îmi amintesc tot ce am făcut în noaptea aia. Nu cred că o sa îmi dau seama vreodată. Ştiu sigur că ceva timp nu am putut să privesc pe cineva în ochi. Oricum, e de neuitat şi trebuie neapărat repetată, chiar dacă sunt sigură că nu o să iasă la fel de mişto ca prima. Şi nici măcar bîrfele de a treia zi – care m-au făcut să rîd, mulţumesc - nu o să mă facă să nu mai „beau cu fraţii mei”.

18 noiembrie – ziua asta trebuie notată în calendar din cauza orei de romînă. Eu şi irina nu am fost în viaţa noastră mai cuminţi de atît la o ora de romînă şi, totuşi, profa ne-a dat afară. De parcă aveam nevoie de un motiv în plus că să urăsc romîna.

PS - asta e postul cu nr. 44. pana pe 31 decembrie o sa scriu 100 de posturi. so embrace yourself.

8 comentarii:

Manu spunea...

de v-a dat afara de la romana?:)))

dorina. spunea...

pentru ca "nu pot sa'mi tin ora in timp ce voi radeti". si de'abia daca zambisem!!!

Manu spunea...

am patit si eu asa,de fapt tot coltul de 4 persoane:)).plus ca noi chiar nu faceam nimic:))

mB spunea...

I CAN'T WAIT <3

A. spunea...

draguta postare! :)

Scruffs spunea...

Pfoa, ai adunat ceva "episoade"' cât ai lipsit, duduie.

dorina. spunea...

@manu - tot la livia?

@andreea - aw, ma bucur. :D sper sa reusesc.

@diri - ai cnău. de parca nu-s toate postarile mele dragute, lol, glm. :D

@stiulete - meh, se putea si mai bine. :3

Manu spunea...

nu,cand faceam cu dna Bortun.