joi, 1 noiembrie 2012

sunt o bulă de naşpa.

în primul rând, să vă fut cu tot cu halăuinul vostru. te doare mintea de atâtea petreceri dampuliste şi costumaţii afumate şi glume băşite care au infectat interneţii. (asta aşa, ca să vă de la început cât de naşpa sunt.)

în al doilea rând, simt nevoia să-mi descarc frustrările, şi ce mod mai bun de a-ţi descărca frustrările decât scriindu-le pe blog, unde toată lumea le poate citi şi poate observa cât de naşpa eşti şi poate judeca şi interpreta în voie? io numesc asta terapie gratuită, voi puteţi să-i spuneţi prostie sau strigăt după atenţie sau cum vreţi.

bula aia de naşpa s-a format din cauza multor sentimente negative, bineînţeles. parcă m-ar fi împins cineva de pe o pârtie plină cu sentimente naşpa, aşa, şi eu m-am rostogolit şi m-am rostogolit până ce am ajuns un bulgăre mare de naşpa. dintre sentimentele astea, cel care conduce lejer este inutilitatea. eu când mă simt inutilă - şi asta se întâmplă destul de des - ori încep să înjur ca o posedată, ori mă retrag într-un colţ şi plâng în mine, până când, indubitabil, ajung la concluzia că nu are rost, nimic nu are rost, viaţa asta nu are rost, toate frământările mele nu au rost şi, ce să vezi?, sfârşesc tot prin a înjura. apoi mă culc, pentru că există o şansă la o mie să mă trezesc într-o dispoziţie mai bună şi eu mă bazez pe şansa aia. că-s o optimistă fără leac, eu, de felul meu, de-aia. şi n-aveţi idee pe câte planuri se poate reflecta neputinţa asta incurabilă. înafara de faptul că mă simt paralelă cu aproximativ absolut tot ce se petrece la minunata mea facultate (înafara de punctuleţul ăla pe care l-am luat la PACT şi care m-a salvat de la o criză urâtă şi de domn' Petcu şi materia lui mişto, totul e un maaaaaaaaaaare căcat frumos ambalat), mai sunt muuulte alte lucruri, dar mă opresc aici, pentru că motive şi pentru că unora le place să-şi asume credite pentru starea mea. haha, nu. şi dacă e da, tot nu e, pentru că măcar o fărâmă din orgoliul meu, tot mai e în picioare. uite, vezi? vorbesc în dodii.

apoi, mai e o chestie. dacă dorina nu ar mai fi confuză măcar o secundă din viaţa ei, măcar în privinţa unui aspect absolut irelevant şi fără nici cea mai mică semnificaţie, atunci pământul ar înceta să se mai învârtă, vă jur. şi bipolaritatea asta care mă sufocă, pe ea aş da-o imediat pe o acadea sau pe un norişor pufos şi gay care să mă ducă departe, departe, departe. sau pe un masaj. ce-ar merge, frate, un masaj. 

am obosit. am scris toate astea ca să am de ce râde mâine după-amiază, când mă trezesc, şi când o să reîncep să fiu bula de bunădispoziţie şi de glume geniale pe care o ştiţi şi, fie că vă place sau nu să recunoaşteţi, o iubiţi. noaptea-i tânără şi virgină şi eu probabil o să mi-o fut rău de tot cu un film trist şi cu ţigări proaste. v-am spus cât îmi place să-mi miroasă mâinile a ţigări? aduce înapoi amintiri frumoase.

3 comentarii:

Laura spunea...

Buna, Dorina! Ma bucur ca te-ai reapucat de scris.

In primul rand...nu inteleg de ce oamenii sunt atat de revoltati pe Halloween. E sarbatoarea tuturor sfintilor si pt cateva natii e o chestie importanta. Daca unii au considerat ca merita adoptata, e problema lor. In al doilea rand, sarbatorile sunt un prilej de bucurie, de intelegere, de constientizare a unor evenimente. Nu stiu daca importarea sarbatorilor si comercializarea lor e un lucru benefic, dar atata vreme cat oamenii isi amintesc ca pot fi impreuna, ca pot sarbatori, ca-si pot face zilele mai frumoase...n-ar trebui sa ne enerveze. Dimpotriva, zic eu!

Laura spunea...

Sincera sa fiu, mie mi se pare interesanta ,,Ziua recunostintei''. Mi-ar placea s-o avem si noi...doar asa ca sa ne aducem aminte ca nu trebuie doar sa cerem. E bine sa mai fim si recunoscatori, sa fim capabili sa multumim pentru ceea ce avem.

Religia noastra nu considera aceste lucruri rele. Ne invata sa ne iubim semenii, sa fim pacifisti si recunoscatori...nu intr-o singura zi din calendar, ci mai mereu. Consider insa ca lumea s-a inrait peste masura si n-ar strica sa mai plece si capul. La urma urmei, nu tot ce avem este meritul nostru.

Crengus spunea...

Eşti Bulă, într-adevăr. Dar eşti cea mai mişto Bulă ever.