vineri, 25 ianuarie 2013

înapoi în bulă

m-am săturat de joaca asta de-a oamenii mari. le-am încercat pe toate și nimic nu m-a vindecat de doruri, de nostalgia asta nebună care presimt că o să-mi fie fatală. prea multe doruri, prea puține narcotice. alcoolul face rău la ficat, la buget, la situația școlară și la virginitate și de la un punct încolo își pierde și atribuția de substitut al afecțiunii umane. prietenii nu sunt mereu așa cum ți-ai dori să fie; fac și ei ce pot, săracii, le au și ei pe ale lor, nu au timpul și cheful necesar să-ți asculte mofturile de copil răzgâiat, complet paralel cu realitatea lor atât de complexă, de dificilă și de solicitantă. problemele cu adevărat importante gravitează undeva în jurul tău, nelipindu-se niciodată de tine sau lipindu-se doar într-un mod superficial, nedemn de atenția celorlați. dorina, stai tu liniștită, maică, tu visează acolo în continuare, nu avem încă leac pentru tine. singurătatea, pustiul, deznădejdea sunt doar în capul ăla prost al tău și te cuprind doar când stai prea mult singură, vezi și tu, doar.


la exagerări și la văicăreală nu mă întrece nimeni, știu (mint, slavă domnului), dar până și clovnii triști ca mine tânjesc după momente în care să fie luați în serios și când hohotele de râs se transformă în zgomote de fundal  și sunt seci și nu te mai ții de burtă, ca în vremurile bune, devine obositor să-i faci pe ceilalți să râdă și nici nu-ți mai aduce aceleași satisfacții. nu știu cum se face, dar în ultimul timp (de vreo 4 luni încoace, adică), simt că rezolvarea tuturor frământărilor mele personale se află fix în locul din care tot cu atât timp în urmă, abia așteptam să plec. fuckin' acasă. cuvântul magic la care-mi zboară gândul din 3 în 3 minute, subiectul la care se rezumă orice conversație, x-ul de pe hartă. mi-e prea des, prea dor de meleagurile natale și de ființele de acolo ca să-mi fie bine. vai, dorina, cât ești tu de proastă. ce faci dacă te întorci acasă? o să te plictisești, dorina. da, dar o să mă plictisesc în patul meu, pe muzica mea, o să respir aerul înnăbușitor din camera mea care-mi lipsește mult, o să ies noaptea și o să mă uit la stelele de pe cerul meu jijilesque (mhm) și o să caut constelații și litere pe cer, pentru că mnah, obiceiurile cărora nu vrei să le dai drumul nu pleacă singure și când știi că litera aia e acolo, se cere căutată și te cheamă și și și.. gata, mă opresc, ați pierdut firul de vrea multe ori în postarea asta ca să mai pricepeți ceva, ceea ce e perfect, căci asta-mi era intenția. eu vă cuprind strâns, cu toată dragostea de care aveți nevoie.

2 comentarii:

Arrogante_Cero spunea...

Dorina, maine o suni pe maica-ta si o intrebi: "mami pot sa vin inapoi in tine?" si daca zice "da", du-te-n p***a matii... nu te asculta nimeni... auzi tu figuri! pai de-aia suntem prieteni de 13 ani? eu cred ca tu nu vrei sa fii fericita si iti place sa fii o daramatura emotionala ca altfel n-ai avea ce posta pe blog... lasa ca te prind in motherland la fox club in vacanta si iti fac cea mai agresiva sesiune de terapie. pe cuvant. :*

dorina. spunea...

deci in primul rand. am ras. mult. multumesc pentru asta. in al doilea rand, nu, nu imi place sa fiu o daramatura emotionala si nu sunt asa de obicei - eu in majoritatea timpului sunt o raza de soare - dar intamplarea face sa-mi vina cheful de scris pe blog doar atunci cand sunt o daramatura emotionala.

fox club, ma?! =)))))))))))))

ti pup gălățânești.