luni, 4 februarie 2013

după sesiune



“după sesiune” este tărâmul ăla magic unde nimic nu e imposibil, plouă cu bani și cu ciorbă de pui, toate sunt bune și frumoase, pe unde umblă inorogi cu portocale în cornuri, izvorăsc râuri de ciocolată din pereți și alte tripuri d-astea dubiose de la 05:11 dimineața. după sesiune se îndeplinesc toate visele, sau cel puțin asta-mi imaginez eu, din moment ce toate planurile tovarășilor mei de suferință aka studenților încep cu sintagma asta. după sesiune - după trezirea din beția ordinară ce trebuie trasă la finalul nenorocitei, mai bune zis - o să mă simt atât de puternică și motivată și plină de tupeu încât o să trebuiască să vă feriți din calea mea. restănțica aia pe care e posibil să nu o iau până în anul 3 și fără de care cică n-aș fi studentă (tare mi-ar plăcea să nu fiu, dacă astea-s condițiile) n-o să mai conteze nici cât negru sub unghie, o să se ducă pe poală și o să uit de ea până la vară, mânca-mi-ați rima.


Dar, serios acum, expresia asta are atâta speranță și atâtea noi orizonturi în ea, încât îmi dă o stare de bine și mă umple de optimism și numai gândul la ea îmi implantează un rânjet fără margini pe mufă. eu cel puțin, după sesiune, mă văd o persoană total diferită. o să fiu călită de focurile aprige ale marii încercări, practic, o să fiu însemnată, plină de cicatricile ce-mi vor marca lungile nopți lipsite de somn dar pline de frământări interioare și de studiu intens. știu că ele nu par să fi existat din cauza fail-ului pe care l-am dat cu atâta stil și originalitate (nu) în prima sesiune de examene din viața mea, dar nu contează asta, semnele ălea or să fie vizibile pentru mine și cei de teapa mea. Ele vor exista și-mi vor oferi înțelepciunea de care am nevoie să nu mai repet prostia pe care am făcut-o în sesiunea asta, niciodată. Dorina, bagă la cap, inteligența ta a rămas în liceu, lângă noroc și lângă intuiție. this is the real deal, bă fato.

Mă rog, să trecem la motivul pentru care v-am adunat astăzi pe pagina asta, și anume ce am eu de gând să fac după sesiune. În primul rând o să mă duc la mama mea și la tata meu și o să fiu cel mai bun copil care a existat vreodată pe pământul acesta pentru ălea câteva zile pe care o să le petrec în sfântu cămin părintesc din sfântul sat natal. O să încerc să-i conving că nu sunt povara care de fapt sunt și că nu au făcut o prostie care o să-i termine atât psihic, cât și financiar, când s-au înhămat la a-și trimite odrasla mijlocie la capitală să-și urmeze visul și să scoată din ea o ființă cu care să se mândrească. Cât de greu poate să fie? Alții o fac constant și le iese. apoi, în semestrul al doilea, promit să stau mai mult pe la cursuri decât prin alte părți. voiam să zic "decât pe la Jeg", dar meh, c'est pas plus possible. o să citesc mult mult mult de tot și nu o să mai mănânc precum o vacă nebună la 3 dimineața și o să-mi reglez programul de somn, dadada. 

apoi, lăsând la o parte chestiunile ce țin de stilul meu de viață, o să o comit rău de tot cu claudița și restul hăndrălăilor mei (a se înțelege că ea este hăndrăloaica șefă, da?), pentru că o să profităm mai mult de timpul nostru liber, și-o să plecăm departe-departe, unde vedem cu ochii, la mare, la soare sau la munte, sau oriunde mai vrea basca noastră din păr de oaie, hihi. și-o să merg la toate concertele posibile, chiar dacă nu o să am bani. și multe alte căcaturi care mi-au zburat din minte, pentru că postarea e începută la 5 dimineața și acum e 5 seara și eu vreau să dorm, înțelegeți-mă, vă rog.

mâine o să pic la itc cu atâta grație, mamă, mamă, trăi-v-ar variantele multiple, domn' profesor.

Niciun comentariu: