vineri, 22 februarie 2013

femeile și gaura neagră

din filosofia tumblriană, după care-mi duc traiul și zilele cu cel mai mare devotament, am învățat că nu vom înțelege niciodată găurile negre sau de ce femeile se îndrăgostesc nebunește de idioți. despre găurile negre nu cunosc mare lucru, dar p-asta cu femeile v-o descifrez imediat. motivul e simplu: femeile sunt proaste. femeile sunt dureros de proaste și asta e cu atît mai bizar cu cît, paradoxal, femeile sunt cele mai inteligente creaturi din univers. eu nu cred asta tot timpul, căci în general îmi place să judec individul, nu întreg sexul, dar asta e unul din momentele în care urăsc și iubesc femeile cu aceeași ardoare. v-am zis, sunt geniale si atotputernice si, in acelasi timp, se lasa duse de nas de cei mai infecti dobitoci, din varii motive, motive ce le-au oferit eticheta de 'sexul slab'.

totusi: femeile pot intra în căcat la fel de repede cum ies, pot administra o gospodărie mai bine decît poate conduce orice zeu lumea, pot iubi un dobitoc și pot în aceeași măsură să-și consume neuronii pe o telenovelă ieftină sau pe ultima achiziție sentimentală a getei. mamele își iubesc progeniturile cu toată ființa lor și chiar le dedică viețile, dar asta nu înseamnă că, în unele momente, nu-și doresc să le ucidă și că nu fac eforturi să-și rețină acest impuls. femeile se crizează și urlă atunci cînd o gînganie le întretaie calea, dar își pot menține cu o ușurință fenomenală imboldul de a plînge sau de a-și da jos masca spre a lăsa monstrul înfiorător ce pîndește sub ea să preia controlul, dacă orgoliul le interzice asta sau dacă prețul ar fi reputația lor.

și cam asta ar fi tot ce știu despre femei, din experiența mea de stagiară în această funcție, care se rezumă doar la a le observa din afară comportamentul și trăirile și de a juca, în anumite situații, rolul ăsta. aștept cu nerăbdare ziua în care mă voi autodistruge suficient încît să pot spune că sunt femeie, ziua în care plodul de/din mine îmi va zice 'adio' pentru veșnicie. de fapt, mă încearcă sentimente contradictorii în privința asta. nerăbdarea asta ține de o curiozitate bolnava, care, o dată satisfăcută, va fi înlocuită de regret și de dor și de resentimente și doar tu poți ști și înțelege ce-ți trece prin cap la 3.18 dimineața, dorina.

vă las să mă cuprindeți strîns

3 comentarii:

Goetchel spunea...

"Astept cu nerabdare ziua in care ma voi autodistruge suficient incat sa pot spune ca sunt femeie" Asta a fost "hahaha!" si "ouchie!" in acelasi timp. Way to go, dorina!...

Tot goetchel spunea...

Ah, si te cuprind strans.

dorina. spunea...

eu te sufoc, fraiero. goetchelu' meu >:D<