vineri, 22 februarie 2013

take me drunk, i'm home


femeile dețin o capacitate pe care eu nu o am: capacitatea de a iubi, de a fi îndrăgostite, de a se dedica trupește și sufletește unei alte persoane decît ele însele, de a-și lăsa fericirea pe mîinile unul străin ce le alintă cu ciocolată, flori, speranțe și vorbe frumoase. spuneți-i cum vreți, tot în lacrimi și depresie sfîrșesc toate.

eu pot recunoaște că de oameni mă plictisesc repede și că mereu mă îndrăgostesc doar de ideea de a fi îndrăgostită. de toată tevatura aia cu "a vorbit el primul cu mine", de ideea ca un om ar putea cunoaste chiar si cele mai intunecate si mai prafuite colturi ale mintii tale si tot ar mai accepta sa stea langa tine si sa te tina de mana, nu mai zic de faptul ca poate chiar ar reusi sa faca ordine, sa stearga praful si sa aduca soarele prin colturile de care vorbesc. sau de imbratisarile alea vindecatoare pe care ti le ofera si deodata culorile lucrurilor din jurul tau par mai vii si lumea capata in sfarsit sens si tu te trezesti ca zambesti ca idioata in autobuz, pe trecerea de pietoni sau in cele mai random locuri si momente. sa te panichezi pentru ca nu stii cand a devenit atat de important pentru tine si de vital pentru buna ta dispozitie, sa te intrebi daca merita sau, mai important, daca meriti. sa-ti doresti sa devii o persoana mai buna pentru omul ala, sa inchizi ochii si sa vezi o veranda cu doi batrani pe ea si sa-ti dai o palma pentru ca nu te mai recunosti, sa vrei sa faci toate lucrurile din lume cu el, sa-l arati, sa-l expui ca pe un trofeu, sa stie toti ca el e vinovat pentru ca ti-ai pierdut mintile si nu mai vrei sa le gasesti vreodata. sa te inmoi ca un jeleu cand iti toarna cate o dulcegarie insignifianta, sa-ti cam placa felul in care vi se contopesc trupurile si cuddlingu' vietii si cat de delicat te saruta pe gat si pe ceafa si pe spate si peste tot, sa te aprinzi mai usor decat benzina si sa pari mereu ca ai consumat narcotice, sa rada de tine si tu sa razi de el si sa radeti impreuna de cat sunteti de absurzi si de fericiti si de prosti, sa te lasa sa-l bati la jocurile video, sa inoti in hainele lui si sa-i inhalezi parfumul ca o toxicomana, sa porti ranjetul ala tampit de dimineata pana seara, pana ajunge sa se uzeze si sa te doara muschii fetei si sa obosesti. si mesajele sunt din ce in ce mai seci si mai rare, semnalele-s inselatoare si creeaza confuzie in loc de entuziasm si paranteza inchisa devine paranteza deschisa si, din pacate, stiti si voi ce urmeaza si nu e prea frumos.

dar ideea e frumoasă, ideea n-are final trist, ideea nu doare.

6 comentarii:

Ana-Maria Andrei spunea...

Ai cam pus-o !

whispers of immortality spunea...

ce frumos (si deprimant)

dorina. spunea...

n-am pus nimic, Ana!

Arrogante_Cero spunea...

te oftica ruki cu indragosteala ei?

Claudiu spunea...

ideea de baza e buna, dar se vede cat esti de egoista, ai prezentat doar ceea ce ti-ar placea sa primesti, doar avantajele tale imediate. p.s. nu injura

dorina. spunea...

@Cristi - nope, deloc <3

@Claudiu - nu te injur, ma :)) ai dreptate, da' ideea e ca eu as fi in stare sa ofer cam orice, mereu am gandit asa si de-aia n-am mai precizat, am crezut ca se intelege de la sine. dar da. am fost egoista :))