joi, 30 mai 2013

la primul salariu îmi iau un psiholog

de când eram mică mi-am dorit un psiholog care să mă pună să mă întind pe o canapea (nu neagră, nu din piele) și să-mi descifreze tot ce-mi trece prin cap și nu pot eu înțelege. și nu e că nu aș avea prieteni buni pe care-i frec la cu tulburările mele de personalitate, dar am crezut mereu că un psiholog ar putea face lumină prin cele mai întunecate colțuri din mansardă. plus că între timp mi-am dat seama că dacă acest psiholog ar avea cioc sau barbă și ar fi grizonant, nu m-ar deranja ca relația noastră pacient-doctor să evolueze într-o aventură pătimașă, dar lol discutăm asta altă dată.
nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur că am ca prieteni nişte oameni geniali care mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu însămi și știu ce-i mai bine pentru mine decât mine însămi (da, chiar știu, uneori e posibil) sau să mă îngrijorez în legătura cu acest lucru. până la urmă, persoana cu care petrec cel mai mult timp sunt chiar eu. ar trebui sa ştiu despre mine chestiuni elementare precum care-mi sunt prioritățile  de unde vin tendinţele astea auto-distructive si de ce simt o aversiune pentru toti băieții care mă plac și care se poartă frumos cu mine și-mi ia fix trei secunde să mă îndrăgosdlkfl de ăia care mă tratează ca un cur, de ce nu pot scrie sau pronunța cuvântul acela cu î anterior menționat fără să mă treacă un fior nasol prin stomac, de ce am nevoie de oameni care să nu-mi încurajeze comportamentul dar care să-mi înțeleagă mentalitatea și să-mi vadă bunele intenții din orice fac și care-mi citească stările fără să le explic pentru că-s incapabilă să transpun sentimente în cuvinte, de ce sunt atât de bipolară, de ce mă plâng atât de mult când aș putea să folosesc timpul în care fac asta pentru a lucra la rezolvarea unor probleme sau măcar pentru a dormi, de ce am inspiraţie numai la 4 dimineata și de ce corpul meu este imun la cafea si atat de insensibil la atingerea umana, dar cand vine vorba de tine, ma topesc ca un fulg prost, de ce lumea nu zice niciodata ce crede si ce simte cu adevărat si are pretenţia sa le fie citit subintelesul din vorbe si din fapte, de ce pun întrebări la care știu deja răspunsul, de unde atâta pesimism când se sting luminile, de unde atâtea probleme existențiale când se termină spectacolul. decedecedece.

5 comentarii:

fulvizaur spunea...

1. Esti un cur (in a good way)
2. Raspunsul la deceurile tale: hormonii. Get laid.

Tiudals

Pi es ai lav iu

Dorina Tudorii spunea...

am incercat cu getting laid, n-o mers :/

Arrogante_Cero spunea...

pentru o persoana care nu stie sa-si transpuna sentimentele in cuvinte scrii mult :)tu n-ai ce face la psiholog ca te panichezi/blochezi si nu-i mai zici nimic :)
P.S.: esti bleaga (motivul a fi dezvaluit la o data ulterioara)

Dorina Tudorii spunea...

@cristi - ACUM DE CE MAI SUNT BLEAGA?

Mucegai Ales spunea...

Io imi iau doi, mai mici...