luni, 24 februarie 2014

probleme de prințesă

sunt în perioada aia a lunii în care sunt mai delicată decât o floare de lotus și-mi alternează stările de la plâns în duș la zâmbit ca toanta în mijloacele de transport în comun cât ai zice "menstruație". mă rog, nu asta era ideea. ideea era că zilele astea mă enervează mai mult decât de obicei oamenii din jurul meu și acțiunile pe care le intreprind ei. și nu mă mai suport nici pe mine. uite, în momentul ăsta mi se zbate un nerv de la bicepsul drept de parcă ar vrea să iasă afară. CE MORȚII MĂ-TII AI, MĂ?

mă consider una din cele mai enervante persoane pe care le cunosc și-s foarte recunoscătoare oamenilor care nu mă pocnesc în față când mă întâlnesc (probabil se gândesc că mama natură a făcut asta înaintea lor hahaha i m so funny). obișnuiam să fiu o adevărată de soare - și nu genul de rază de soare care te enervează dimineața pentru că-ți intră pe fereastră și-ți bate fix în ochi și nu te mai lasă să dormi, ci genul de rază de soare care-ți dădea o dispoziție bună  (în cazul în care faci parte din oamenii pe care-i influențează vremea de afară. în caz contrar, ajutam mediul prin...energia solară, so fuck you. deraiez.) - până să preiau de la cei din jurul meu arta dramatizării și a victimizării și a oh-my-god-i-m-so-sad-and-lonely-and-nobody-wants-me-izării. de atunci, consider că am devenit la fel de enervantă precum cei ce mă înconjoară. întârzii, nu poți niciodată să te bazezi pe mine, nu răspund la telefon, uit să sun înapoi, uneori mi-e prea lene să și vorbesc. stau super prost cu motivația, am doar "puseuri" sâptămânale de câte jumătate de oră, de obicei pe la 4 dimineața, în care tot ce reușesc e să-mi fac ordine în dulap și tot felul de planuri despre cum să-mi îmbunătățesc viața și alte chestii de genul, pe care bineînțeles că le dau uitării după jumătatea aia de oră.

cinşpe mii de articole şi articolaşe şi clipuleţe şi liste cu 'lucrurile mici care ne fac viaţa mai frumoasă', există pe internet, da' în lungile mele călătorii internautice n-am dat niciodată de un articol despre lucururile mici care ne fut efectiv ziua. de exemplu, oamenii care trec în grabă pe lângă tine și-ți ating umărul și te fac să te dezechilibrezi puțin. mie oamenii ăia îmi zdruncină tot universul și tot ce vreau să fac în momentul ăla e să mă așez pe o bordură și să plâng. la polul opus, dar la fel de enervanți, sunt pietonii care merg foaaarte încet pe trotuoare foarte înguste. jur că pe ăia îmi vine să-i apuc de umeri și să-i zgâlțâi și să-i întreb ce e în mintea lor, apoi să-i lovesc atât de tare încât să-i proiectez pe orbita Pământului sau ceva. de-abia aștept să se ocupe selecția naturală de ei. you know what's worse than walkers? (got&twd reference) SLOW WALKERS. ha.

și mai e chestie pe care nu o mai suport. când tre să ajung undeva, primesc un telefon și sunt întrebată unde sunt. "sunt în metrou, mai am 3 stații.". "bine, hai, grăbește-te". COAE, VREI SĂ IAU METROUL ÎN BRAȚE ȘI SĂ ALERG CU EL? sau știi tu un mijloc de transport mai rapid decât metroul, în București?

ugh.

Niciun comentariu: